SNCA

CE ESTE ADOLESCENȚA

Adolescenții sunt influențați în stările lor emoționale de schimbările biochimice, fiziologice si neurologice ale creierului în dezvoltare. De aceea comportamentul adolescent poate părea imprevizibil, irațional și inexplicabil, ceea ce îi face pe adulți să ironizeze în societate această categorie de vârstă, demonizând adolescența ca fiind o perioadă plină de capricii, nestatornicie în dorințe, exces și exagerare, încăpățânare și nesupunere.

Nu este nimic de îngrijorat, variațiunea de stări și registrul de comportamente sunt explicabile neuroștiințific.

WILLTITUDE
PROGRAME

Mituri

Demitizare
Modificările hormonale contribuie la variațiile de dispoziție ale adolescenților, DAR nu justifică întreg portretul comportamental al acestuia. La debutul adolescenței arhitectura creierului nu este total formată, așadar există modificări fundamentale de structură și funcționare ale creierului care stau ca justificări neurologice, neurofiziologice si psihologice pentru impulsivitatea crescută și controlul slab al adolescenților.
Demitizare
La debutul adolescenței, creierul este maturizat DOAR in proporție de 80%, restul de 20% urmând a fi concretizat prin avansarea proceselor de mielinizare (interconectivitate între ariile cerebrale) și cizelare sinaptică (eliminarea conexiunilor neuronale nefolosite). Cu alte cuvinte, adolescenții, deși arată ca niște adulți în miniatură, creierul lor funcționează foarte diferit. Spre deosebire de adulți, adolescenții sunt mult mai emoționali din cauza slabelor conexiuni între centrii emoționali și ariile de control. Totuși, adolescenții sunt mult mai capabili decât adulții să învețe repede și diversificat datorită invaziei neuronale în perioada copilăriei și supraproducției sinaptice ce stimulează învățarea continuă.
Demitizare
În adolescență nu putem vorbi ÎNCĂ despre o personalitate conturată sau de inteligență maximizată. Tocmai această perioadă adolescentină va contribui fundamental la formarea personalității și a inteligențelor multiple ale viitorului adultult, în emergența schimbărilor cerebrale, hormonale și a mediului social. Astfel, creierul tânăr este modelat permanent de experiență, fenomen numit neuroplasticitate. Neuroplasticitatea exprimă maleabilitatea crescută a creierului tânăr de a face posibilă restructurarea cerebrala (atributele de personalitate) în funcție de variațiile de experiențe ce pot activa/inhiba sau influența funcționarea anumitor gene (epigenetica), dar si prin eliminarea de conexiuni sinaptice neutilizate (cizelare neuronală).

CUM TREBUIE ÎNȚELEASĂ DE FAPT ȘI DE DREPT ADOLESCENȚA

Bazele NEUROȘTIINȚIFICE ale adolescenței

Adolescența demarează ca fenomen biologic o data cu pubertatea, în jurul vârstei de 12 sau 13 ani, când o proteina kisspeptina declanșează eliberarea hormonilor progesteron, estrogen și testosteron, activând organele de reproducere, și se încheie în jurul vârstei de 25 de ani, când conexiunile neurofiziologice și neurologice sunt considerate complet maturizate.

 

Deoarece creierul se dezvoltă dinspre partea posterioară (trunchi cerebral, cerebel, nucleu amigdalian) spre cea anterioara frontala (cortexul prefrontal, lobii frontali), în adolescența funcțiile executive: judecata, intuiția, gândirea lucidă, controlul impulsurilor, planificarea, sunt mai puțin mature comparativ cu ceilalți lobi care mediază interacțiunile cu mediul și reglează procesele senzoriale. 

 

Colateral acestor modificări evolutive ale scoarței cerebrale, se adaugă schimbările hormonale menționate mai sus. Hormonii sexuali au implicații directe de natură fizică și emoțională ce provoacă surescitare și agitație, răspunsuri amplificate la stres, precum și schimbări bruște de dispoziție. 

 

Adolescenții trec prin transformări majore, de la variațiile de concentrație în hormonii sexuali, până la schimbările fiziologice și neurologice. Astfel, competențele adolescenților variază în funcție de ariile de dezvoltare la care ne referim. Spre exemplu, au o capacitatea uimitoare de a învață datorită supraabundenței de legături între neuroni (fenomen numit sinaptogeneză), dar au capacitați reduse în concentrarea pe termen lung, din cauza slabei mielinizări (interconectivitate) cu zonelor corticale. De aceea, conexiunile slabe dintre ariile emoționale și cele executive conduc spre abilitați de control emoțional reduse în adolescență.

 

Adolescența este o perioadă de formare când căile neurale sunt maleabile, pasiunea și creativitatea sunt la cote ridicate și toate acestea determinată personalitatea viitorului adult.

 

Note: 
National Institute of Mental Health in ”Brain Development in Children and Adolescents: Insights from Anatomical Magnetic Resonance Imaging”, Neuroscience and Biobehavioral Reviews 30, nr. 6, 2006
Luke Dittrich, ”The Brain That Changed Everything”, Esquire, 25 oct. 2010
Emily Kilroy at al.”Relationships Between Cerebral Blood Flow and IQ in Typically Developing Children and Adolescents”, Journal of Cognitive Science 12, nr.2, 2011

"În niciun alt soi de natură psihică nu se fixează semințele, atât cele bune, cât și cele rele, cu rădăcini atât de adânci, crescând atât de puternic și rodind atât de repede și de sigur ca în natura psihică a adolescentului"

STANLEY HALL