Mama obișnuia să îmi spună că îţi faci planuri ca să râdă Dumnezeu de ele. Și din câte am trăit eu până acum, încep să înţeleg adevărul glumiţei ei. Deși unele dintre cele mai frumoase amintiri au fost făcute pe fundaţia unui plan spulberat, au fost și momente în care lucrurile nu au avut neapărat un final fericit, cel puţin nu în modul clasic. Îţi faci un plan frumos, te dopaminizezi gândindu-te obsesiv la el, numeri zilele, orele și minutele până când începi „să trăiești cu adevărat” și după surpriză surpriză, măreţul tău plan face puf! Te surprinzi într-o ipostază nouă, imprevizibilă, poate chiar haotică. Simţi că universul ţi-a făcut o glumă proastă și nu prea îţi vine să râzi, mie nu îmi venea ca să fiu sinceră. Cum reacţionezi? Nu știu cum ai reacţiona tu, probabil nici tu nu știi. Ce știu însă este cum am reacţionat eu. Primul impuls a fost să capitulez, să mă enervez și să nu rezolv nimic. Mintea mea vedea un detaliu ruinat și imediat se instaura „efectul la naiba”- la naiba cu tot planul. Dar vezi tu, „la naiba cu tot planul” poate avea și o conotaţie pozitivă dacă faci o schimbare de perspectivă, conotaţie pe care am folosit-o să mă eliberez de o idee preconcepută și rigidă, care nu m-ar fi dus acolo unde trebuia de fapt să ajung. Și așa începi să trăiești în prezent, de la clipă la clipă, înveţi să fii flexibil, să te adaptezi, să spui „yey, aport de GABA!”. Cel mai important e că înveţi ușor ușor să renunţi la așteptări și începi să te bucuri de incertitudinea procesului, pentru că până la urmă singură constanţa a vieţii este schimbarea.
Semnat, Redactor Ilinca Dima