Deși mi-a fost greu să recunosc, niciodată nu mi-a plăcut să arăt ceea ce simt cu adevărat. Nu o făceam pentru că îmi era frică de ce o să zică ceilalți despre mine, ci de cum o să mă simt eu despre propria persoană dacă o să rostesc totul cu voce tare. Dacă cineva îmi… Continue reading Fragil Robustizat
De câte ori v-ați găsit copleșiți de emoții? De câte ori v-ați găsit copleșiți de emoții în momentele cheie, în acele momente în care performanța voastră rezida tocmai în maniera în care izbuteați să vă gestionați mediul intern? Majoritatea suferințelor și a nereușitelor umane apar ca efect al acestor emoții distructive și ajung să ne… Continue reading Neutralizarea – Ioana Manta
De Elena Radu Imaginează-ți că ai în fața ta o pânză goală, albă! Ceea ce ai de făcut este să pictezi trăsăturile unui adolescent într-o zi obișnuită. Totuși, nu vei contura trăsăturile fizice, ci cele morale, psihologice, atitudinale, acelea care se desprind din modul în care persoana stă, zâmbește sau te privește. Portretul atitudinal este… Continue reading Portretul atitudinal al adolescentului – o pictura
Este cu totul o altă viață de când ştiu lumea neutralizării, antifragilizării! Despre mine pot să spun doar că am fost o persoană foarte anxioasă, cu multe frici si prejudecați, înainte de a descoperii această “unealtă”. În fiecare zi, înainte de a merge la şcoală, simțeam cum pulsul creşte, cum pieptul începe să mă doară,… Continue reading Neutralizarea – Elena Radu
Vorbitul în fața unui public este o experiență prin care cu toții trecem la un moment dat, iar pentru mulți dintre noi poate fi o provocare, mai ales la început. Încercând să iau cât mai multe oportunități să-mi exersez această abilitate, m-am bucurat când am aflat că voi avea de susținut o dezbatere în fața… Continue reading Neutralizarea – Andra Medrega
De când sunt la Willtitude, de fiecare dată când aud din exterior termeni precum „inteligență emoțională”, „dezvoltare personală”, „gestionarea emoțiilor”, „stabilitate și echilibru la nivel mental”, „mental health”, primul cuvânt care îmi vine în minte este tocmai antifragil. Din punctul meu de vedere, el înglobează toate aceste noțiuni, întrucât se referă la abilitatea de a… Continue reading Un nou pas către antifragilitate
De Matei Dumitrescu si Elena Radu
Cu siguranță că psihologia este interesantă și pe cont propriu, însă atunci când este alăturată și biologia parcă totul începe să se lege și ne dăm seama că procesele biologice sunt corelate chiar în mod direct cu cele psihologice.
Orice facem, orice spunem ne deschide noi oportunităţi. De fapt, absolut orice poate fi o oportunitate dacă privim din unghiul potrivit. Dar degeaba vedem oportunităţi peste tot dacă nu urmărim niciuna, sau din contră, urmărim prea multe. Eu probabil nu aș mai fi scris acum aceste rânduri, nu aș mai fi fost persoană care sunt… Continue reading Cum am urmărit o oportunitate
Mama obișnuia să îmi spună că îţi faci planuri ca să râdă Dumnezeu de ele. Și din câte am trăit eu până acum, încep să înţeleg adevărul glumiţei ei. Deși unele dintre cele mai frumoase amintiri au fost făcute pe fundaţia unui plan spulberat, au fost și momente în care lucrurile nu au avut neapărat un final fericit, cel puţin nu în modul clasic. Îţi faci un plan frumos, te dopaminizezi gândindu-te obsesiv la el, numeri zilele, orele și minutele până când începi „să trăiești cu adevărat” și după surpriză surpriză, măreţul tău plan face puf! Te surprinzi într-o ipostază nouă, imprevizibilă, poate chiar haotică. Simţi că universul ţi-a făcut o glumă proastă și nu prea îţi vine să râzi, mie nu îmi venea ca să fiu sinceră. Cum reacţionezi? Nu știu cum ai reacţiona tu, probabil nici tu nu știi. Ce știu însă este cum am reacţionat eu. Primul impuls a fost să capitulez, să mă enervez și să nu rezolv nimic. Mintea mea vedea un detaliu ruinat și imediat se instaura „efectul la naiba”- la naiba cu tot planul. Dar… Continue reading Cum am reacţionat atunci când lucrurile nu au mers conform planului
Cu toţii avem frici și asta nu e un lucru rău neapărat. Multe frici există pentru a ne ţine în viaţă- „mi-e frică să trec pe roșu că o să mă calce mașina” și astfel nu treci pe roșu și nici mașina nu te calcă. Dar degeaba rămâi in viaţă încă o zi dacă alte frici nu te lasă să o trăiești. Cele mai periculoase frici pe care le avem, care ne mănâncă cel mai mult din potenţial și libertate sunt fix fricile pe care noi le inventăm, noi le dăm sens și tot noi le dăm puterea să ne controleze subtil fiecare mișcare. Aș vrea să îţi povestesc cum am reușit eu să iau înapoi controlul din ghearele celei mai temute frici ale mele- frica de a fi abandonat. În primul rând, trebuie să vrei să te eliberezi. De multe ori trăim cu impresia că am face orice să scăpăm de… Continue reading Cum mi-am depășit o frică
