De când sunt la Willtitude, de fiecare dată când aud din exterior termeni precum „inteligență emoțională”, „dezvoltare personală”, „gestionarea emoțiilor”, „stabilitate și echilibru la nivel mental”, „mental health”, primul cuvânt care îmi vine în minte este tocmai antifragil. Din punctul meu de vedere, el înglobează toate aceste noțiuni, întrucât se referă la abilitatea de a realiza în profunzime ce se petrece cu tine într-un anumit moment, de a trage concluzii pozitive și constructive din ceea ce ți se întâmplă, de a realiza cât de multe poți învăța din experiențele de zi cu zi și de lua cele mai bune decizii pentru persoana, sufletul și mintea ta, astfel încât pe interior te simți puternic, stabil și încrezător.
De câte ori sunt supusă și eu unor provocări sau nevoită să răspund unor comentarii la adresa mea, care mă afectează, cel mai ușor și ceea ce îmi vine în mod natural este să adopt o atitudine deranjată, enervată, robustă: arunc și eu la rândul meu o replică acidă sau scot un oftat adânc. Fragilitatea este și ea prezentă de multe ori, atunci când, de exemplu, este rândul meu să spun ceva, dar creierul se sperie de situație și parcă înăuntru devine blanc. Totuși, oricât de simplu și la îndemână poate părea abordarea unuia dintre cele două comportamente pentru noi, adolescenții, mai ales că în prezent eu una încă mai am multe momente de robustețe, ceea ce mă ajută este să-mi amintesc cât de bine m-am simțit, totuși, atunci când am acționat în mod antifragil, cât de bine a fost să-mi iau răgaz să gândesc limpede, să rămân calmă, să pun întrebări persoanei cu care port conversația, legate de intenția ei și să-mi adresez: „Ce este cel mai benefic pentru mine și persoana din fața mea în acest moment?”.
Una dintre dățile din viața mea de care îmi amintesc ca acționând în mod robust, apoi luând o atitudine antifragilă, este, spre exemplu, o zi de weekend, când țin minte că îmi luasem o oră de concentrare, în care mi-am propus să termin task-urile pe care le amânasem, din cauza procrastinării. Totuși, (un lucru ce era de așteptat), după câteva minute, fratele meu mai mic își face apariția în camera mea, ținând un discurs despre noutățile din sfera jocurilor video și doritor să ne jucăm ceva împreună. Prima reacție a fost una impulsivă, parcă mă și vedeam în ipostaza în care îl voi muștrului și îi voi strica dispoziția, atrăgându-i atenția asupra faptului că m-a întrerupt, aruncând cu replici robuste ca: „Măi, da’ nu vezi că am treabă?”, „Fac ceva acum, lasă-mă în pace!” (creierul meu voia să scape cât mai repede de situație). Totuși, m-am întrebat ce ar face un antifragil în acel moment și, gândindu-mă cum ar acționa eul meu ideal, mi-am dat seama că fratele meu nu avea neapărat o vină în situație sau cel puțin nu era vinovat de modul în care mă simțeam eu cu mine și în raport cu timpul meu. Nu el era vinovat de faptul că pierdusem vremea în loc să scap de temele pe care le aveam de făcut ori pentru frustrarea, furia și sentimentele neplăcute de stres și panică care mă cuprinseseră în acea clipă. Totul avea legătură cu mine. Fratele meu ar fi fost doar un pretext pentru a-mi vărsa furia, furia că nu reușisem să termin, din nou, ce aveam de făcut. Realizând toate aceste lucruri în doar câteva secunde, simțite ca un carusel de emoții, i-am cerut scuze fratelui meu, dându-mi seama că nu îmi place deloc să îl fac să se simtă vinovat de problema mea internă. I-am promis, și m-am ținut de cuvânt, că imediat ce finalizez task-urile propuse pentru următoare oră, vom petrece timp împreună, iar astfel, am mai făcut un pas către antifragilitate.
Ce-i drept este că drumul către antifragilitate nu este unul ușor, dar este frumos și cu siguranță necesită mult timp, răgaz și antrenament zilnic asupra unor comportamente benefice, iar păstrând un ritm bun, acestea vor veni natural și vor fi înlocuite cu tendințele dese de fragilitate sau robustețe. Un lucru pe care vi-l pot spune cert este că oricât de multă satisfacție am primi dintr-o replică acidă, robustă, spusă cuiva sau un comentariu urât transformat într-o glumă, nimic nu se compară cu sentimentul de bucurie și mândrie față de propria persoană atunci când acționeazi ca un antifragil. Nu pot exprima în cuvinte ceea ce am simțit eu, însă puteți testa asta chiar voi și să vă convingeți singuri de frumusețea acestui tip de comportament .
Semnat, Redactor Sebea Iarina